Contact

Dragii mei, eu folosesc drept instrument de terapie iubirea, iubirea neconditionata (nu e vorba aici despre sex!), si, pentru a putea aduce iubirea in fiinta noastra lucram intai cu respiratia constienta.

Cei care va doriti echilibrul, va doriti cu adevarat vindecarea si sunteti pregatiti sa faceti schimbari in viata voastra, sa va preluati puterea de spirite divine si sa va asumati responsabilitatea vietii, va sunt alaturi cu toata energia, toata forta si iubirea de care sunt capabila in acest greu, dar si frumos proces de transformare.

Respiratia constienta poate fi aplicata oricand, oriunde. Este un instrument pe care il posedam, dar am uitat sa-l folosim corect. Universul ne inunda cu o noua energie si trebuie sa stim cum sa o accesam. Trebuie sa permitem ca intai sa se produca transformarea interioara, pentru ca apoi schimbarea sa poata deveni vizibila in viata noastra.

Daca vreti programare consultatie, ma gasiti la adresa de e-mail: dimaneta @ yahoo.com.

Paraschiva

65 Comentarii

Chris on August 25, 2013 at 1:44 pm.

Un platou inclinat, intr-un mijloc de camp, strajuit de plopi inalti… inconjurat de dealuri… undeva langa un izvor… care-si varsa apa in lac…
O dupa-amiaza de sfarsit de august… cu soare amestecat cu nori si vant care mangaie chipuri si se joaca prin haine…
O senzatie de “sacru”… amplificata de acorduri fine primite din alte lumi… care creste in intensitate la vederea bratelor ce ghideaza coloana de lumina care coboara de sus si invaluie locul…
Un sentiment de deja-vu… clisee scurte care-ti trec prin fata… sanctuar… Stonehenge… nori… vant… druizi… Sarmizegetusa Regia… soare… mari preoti ai dacilor care vindeca mai intai sufletul si apoi trupul… caldura… racoare… solemnitate… recunostinta… invaluite toate in LUMINA si in IUBIRE…
Figurile luminoase ale celor coborati sa ne insoteasca… aducand pe fetele fiecaruia linistea si zambetul impacarii… strajuind semicercul din jurul portalului asemeni unor gardieni de lumina…
Atingerea blanda a celor de pe umerii nostri… imbratisandu-ne cu aripile lor… in semn de recunostinta pentru ca ne-am amintit de ei… si i-am chemat…
Racoarea lacrimilor lasate libere, amestecata cu fosnetul frunzelor de cires… energie ce curge in valuri prin trup… pe care o simti zbarlindu-ti pielea… inaltare…
Lumini galbene, verzi, albastre, violet, aurii… dansand si fugarindu-se una pe cealalta… oprite brusc odata cu sosirea razei albe, imaculate…
Pasi care poarta corpul si-l aseaza in fata intrarii…
Deschiderea larga a portilor… inundarea cu lumina… zambetul si soaptele de “bine ai revenit ACASA”… pasul peste prag… risipirea sentimentelor de singuratate si nesiguranta…
Palme care se reunesc in semn de multumire… frunte plecata… lumina calda… moale… catifelata… imbratisari… fosnet si caldura de aripi… liniste… pace…

Imbracata intr-o rochie lunga… intr-o seara de august… printre fructe si flori… Paraschiva a mai facut un pas in misiunea ei aici, pe Planeta Albastra…
Cei ce au fost acolo, stiu… si ii aduc toata recunostinta…
Fii binecuvantat, suflet maret…

Reply

admin on August 25, 2013 at 3:36 pm.

Salut, cu recunostinta, un la fel de maret suflet, ce-si iradiaza frumusetea, lumina si iubirea in jur, permanent, cu delicatete! Multumesc!
Paraschiva

Reply

Ioana C - București on August 25, 2013 at 8:55 am.

De prima oară când doamna Paraschiva mi-a spus de intenția de a ține ceremonia de comuniune cu Spiritul nostru divin, informația a rezonat foarte puternic în mine și am simțit un imbold de a ajunge în Brașov pentru acestă ocazie orice-ar fi, de parcă ceva mă mâna de la spate. De când am întâlnit-o pe doamna Paraschiva, viața mea a căpătat o curgere și o fluență incredibile, drumurile mele s-au deschis, negativitatea s-a evaporat iar acum mă simt cu adevărat un copil iubit și răsfățat al universului. Singurele mele “frici” din ultima perioadă sunt că parcă totul merge prea bine și este prea frumos ca să dureze la infinit așa. După atâtea binecuvântări, multe dintre ele neașteptate, mintea îți șoptește că trebuie să apară o formă de compensare, că va trebui să le plătesc cumva, prin viitoare ghinioane sau probleme. Înțelege mai greu, draga de ea, cum îi spune Paraschiva, că nu mai trăim în dualitate, că nu există bine și rău. Întreaga perioadă în care am stat la Brașov a fost pentru mine una de reculegere și interiorizare, nu mai avusesem de mult timp ocazia de a-mi petrece timp de calitate, cum spun englezii, cu mine însămi.

M-am simțit extraordinar la meditația din prima seară, care mi-a dat o liniște interioară de care mi-era dor. Ceremonia de uniune cu sinele nostru divin a fost cu adevărat spectaculoasă, atât la nivel exterior, dar mai ales interior. Imediat după ce am trecut pragul dintre lumi, am simțit o imensă ușurare și eliberare, dar și o intimitate cu mine însămi pe care o percepeam ca pe un fel nou de a fi, pe care urmează să-l explorez în continuare. Simțeam, în același timp, o nevoie puternică de a fi singură, de a mă reculege și “a mă ține în brațe cu spiritul meu”, pe care îl simțeam atât de aproape. Am adormit imediat într-un somn extrem de profund, iar când m-am trezit, după 11 ore, mi-a luat câteva secunde să-mi dau seama cine și unde sunt. Starea din seara aceea îmi amintea de starea pe care o aveam în copillărie când mă împărtășeam, și tot gândindu-mă la asta am realizat că atunci făceam exact același lucru, la nivel simbolic: mă uneam cu trupul si sângele lui Cristos, uman și divin la un loc, și atunci simțeam aceeași dorință de a merge acasă în singurătate, unde adormeam imediat. De a doua zi am simțit o încredere în mine incredibilă, simțeam cu adevărat că nimic nu-mi poate face rău, că nu există rău, că totul este mult mai simplu decât am crezut vreodată, tot ce căutam și tot ce îmi doream în această viață există deja, din abundență, în interiorul meu. Parcă propria mea inimă îmi zâmbea complice.

Pentru că scriu foarte mult, prin natura activității mele profesionale, îmi este mai ușor să comunic cu mine însămi prin scris, in propriul meu jurnal sau notițe. Din “Cartea rosie” a lui Karl Gustav Jung, care este o mărturie intimă a parcursului său spiritual, am învățat să țin un jurnal în care să-i scriu sufletului meu. Când m-am întors de la Brașov, în loc să-i scriu eu spirițelului, m-am trezit că îmi scrie el mie. Fluxul discursului meu trecea parcă în mod automat la persoana a doua, și l-am lăsat să fie, știam că este un mesaj de la mine care îmi este adresat mie însămi. Dar pentru că, nu știu de ce, l-am scris la persoana a doua plural, m-am gândit să-l împărtășesc cu dumneavoastră:

Dupa ce afirmati “eu sunt cel ce sunt”, mergeți mai departe pe calea adevărului, pentru ca adevarul este ca TOTI SUNTEM UNUL. Odata ce ati facut aceasta alegere de a va uni cu spiritul vostru, renuntati la limitările care ne fac sa gandim mărunt si egocentric: nu vă mai fie teamă să pășiți cu dragoste și frumusețe printe oameni. Nu va mai plângeți că vă fură unul și altul energia. Voi sunteti izvorul energiei, trebuie sa o lasati sa curgă liberă de la unul catre celalalt, precum vasele comunicante, și nu este nevoie să ținem de ceea ce noi numim energia și lumina noastre cu încrâncenare și zgârcenie. Ce lumină este aceea care se consumă și se termină când alții se încălzesc și se orientează cu ajutorul ei? O lumină pământeană, ca un foc mic si slab, nu una celestă, care susține universul de la facere până la desăvârșire. Fiți ca doamna Parasachiva care își dăruiește cu generozitate energia fără să se panicheze că o secătuiește unul sau altul. Din câteva respirații conștiente vă veți umple din nou.

Nu vă fie teamă să umblați cu inimile și sufletele deschise printre oameni și sa le daruiti lor, nu le mai ascundeți de teamă să vă fie furate sau rănite, dăruiți celorlalți ce aveti mai de preț, pentru că tot ce dăruiți celorlalți, vouă înșivă vă dăruiți. Nu vă fie teamă să vă puneți cu dragoste și reverență în slujba celorlalți. Odata ce ați pășit pe această cale spirituală și ați fost binecuvântați cu o astfel de experiență sublimă și înălțătoare, mergeți și manifestați această nouă energie în lume, în viața voastră și a celor din jurul vostru, cultivând valorile spirituale cele mai înalte și în planul exterior, în toate gesturile, activitățile și relațiile voastre, nu doar în cele pe care le considerați “mai importante ca restul”. În gesturile și lucrurile mari toți oamenii se controlează să le regizeze cât mai bine, dar gesturile, gândurile și faptele voastre mărunte și multe, cele de fiecare zi, sunt cele care vă arată cum sunteți cu adevărat.

Nu vă semețiți că ați avut trăiri mistice și experiențe elevante. Înclinați-vă, cu aceeași atitudine cu care doamna Paraschiva ne învață să ne unim mâinile și să ne înclinăm capetele în semn de recunoștință față de spirit, în fața tuturor oamenilor. Pentru că adevărul este că toți suntem emanații ale Spiritului, iar mândria și orgoliul spiritual ne atrag prea repede înapoi pe tărâmurile ego-ului. Mulți sfinți și maeștrii niciodată recunoscuți umblă printre noi, printre cei mai simpli dintre noi… fără măcar să știe cât sunt de strălucitori, pentru că nu au ego care să se mândrească de propria spiritualitate și pentru că nu se consideră cu nimic mai “cu moț” față de ceilalți, dimpotrivă, se înclină cu dragoste și respect în fața tuturor, de la cel mai mare la cel mai mic. Sunt oameni simpli, fără școală și “realizări” în viață, care emană o dragoste uriașă din priviri și te încarcă prin simpla lor prezență cu o energie sublimă. Sunt și “maeștri” încâlciți și încurcați în propria lor importanță.

Spiritul nu vă părăsește niciodată, nu se îndepărtează, nu stă supărat, nu judecă, nu pedepsește, doar voi înșivă puteți să vă faceți unele ca aceastea, nu El. Spiritul bate neclintit la ușa inimii voastre, în fiecare clipă, din toate timpurile, așteptând cu INFINITĂ DRAGOSTE ȘI RĂBDARE să-i deschideți și să vă uniți cu El. Cu toate că Biblia este “din energia veche”, sunt forme de energie care traversează toate erele dezvoltării universului și asistă oamenii de la facere până la întoarcerea Acasă. De aceea voi încheia acest mesaj cu un pasaj din Epistola Intai pentru Corintieni a Sfântului Pavel:

1. De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător.
2. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.
3. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte.
4. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.
5. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.
6. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.
7. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.
8. Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii – se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi;
9. Pentru că în parte cunoaştem şi în parte proorocim.
10. Dar când va veni ceea ce e desăvârşit, atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa.
11. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil; judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului.
12. Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu.
13. Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.

Este vremea să se desființeze ego-ul, să ne cunoaștem “față către față” Spiritul, așa cum ne cunoaște El pe noi, și să renunțăm la oglinzile și vălurile dualității, asistați de dragostea cea mai înaltă!

Vă iubesc pe toți, vă mulțumesc și vă rog să mă iertați că am scris atât de mult!

Dragostea fie cu voi!

Reply

Marina Mocanu on July 9, 2013 at 2:11 pm.

Marina, Bucuresti

Voi încerca în cuvinte puţine să exprim simţămintele pe care le-am trăit în ultima perioadă de timp.
Niciodată nu am fost un excelent narator, drept pentru care, anticipat mă scuz.
În cursul lunii februarie a.c., soţul meu a primit un mail de la un prieten, pe care noi îl apreciem foarte mult.
Deoarece conţinutul mail-ului era foarte interesant, l-am recitit a doua zi la serviciu. Aici am găsit numele unui site denumit “TERAPIA PRIN IUBIRE”. Mi-a stârnit pe dată curiozitatea şi l-am accesat imediat. De aici a încput această povestire. M-a fascinat tot ce am citit, atât despre doamna Paraschiva, care este bunătatea, pacea, lumina, iubirea, toate la un loc într-o făptură minunată, cât şi ce au scris cei care avuseseră privilegiul să intre în contact cu domnia sa până atunci. Îmi doream atât de mult să o cunosc, încât dacă aş fi putut, aş fi zburat până la dânsa. Am contactat-o şi la puţin timp am stabilit prima întâlnire. Ştiind că mă va duce soţul, am întrebat-o dacă ar putea asista şi el la discuţia noastră. Răspunsul a fost bineînţeles ”DA”. Numai că soţul meu nu prea ştia exact despre ce era vorba şi doar vremea nefavorabilă l-a determinat să accepte să intrăm împreună. După ce îngeraşul Paraschiva ne-a explicat amândurora despre ce este vorba, am trecut la pus în practică ce am fost învăţaţi.
Eu care mă dusesem ca un fluturaş zglobiu să aflu cât mai multe, mi s-a părut mult mai greu să aplic ce am aflat, faţă de soţul meu care din prima şedinţă a fost foarte receptiv şi captivat, părându-i-se foarte simplu. După alte două şedinţe, lui i-a spus că ştie ce are de făcut singur şi că nu mai are nevoie de îndrumare. Mie mi se părea din ce în ce mai greu. Oricât încercam să mă relaxez, mintea nu îmi dădea pace. Mă toca într-una. Îmi veneau tot felul de gânduri, mai noi sau mai vechi, bune sau rele, numai să mă relaxez nu reuşeam decât preţ de câteva secunde. Şi asta mă obosea extrem de mult. De câte ori trebuia să vin la doamna Paraschiva, mă lua teama ca iar o să eşuez. Aveam impresia că în loc de progrese eu fac regrese. E clar că îmi pierdusem liniştea. Mă frământam zi şi noapte. La fiecare eşec începeam să plâng. În acea perioadă cred că era şi foarte dificil să se mai discute cu mine. Plângeam din orice. Fără nici un motiv. Credeam că eu nu o să reuşesc niciodată să fac ce doamna Paraschiva şi soţul meu spuneau că este foarte simplu şi extraordniar de plăcut.
La meditaţia în grup din 25 mai, doamna Paraschiva mi-a spus că nici nu se cunoaşte că fac terapie cu dânsa. Cum să îi spun că nici mie nu-mi place să mă prezint aşa? Mi-era ruşine de mine, dar nu ştiam ce să fac pentru a îndrepta acest lucru. La următoarea întâlnire, în timpul meditaţiei, m-a podidit un plâns, pe care oricât aş fi încercat nu l-aş fi putut opri. Am plâns minute în şir. Am avut parte de o descărcare cum nu ştiu să mai fi avut vreodată. Din ce plângeam, din aceea mă simţeam mai uşurată şi culmea, mai fericită. Lângă mine, ţinânu-mă în braţe a stat tot timpul făptura de iubire, Paraschiva. Am simţit mângâierea şi iubirea ei, la fel cum o făcea mama ori de câte ori eram necăjită din diverse motive. Câteva minute am fost din nou copil. Şi asta a fost minunat. Când am reuşit să mă liniştesc aveam o bucurie în suflet pe care nu o mai simţisem de foarte mult timp. Pluteam de fericire, de iubire, de uşurare. Nu aş mai fi vrut ca această şedinţă să se termine vreodată. Aproape că refuzam să deschid ochii.
Acestă stare a durat câteva zile, după care am revenit la chinul de a nu mă putea relaxa şi respira abdominal. Într-o noapte, când eram extenuată că strădaniile mele nu dădeau rezultate favorabile, plângând mi-am spus că, fie ce-o fi, eu nu mai am putere să mă zbat în felul acesta şi m-am abandonat, lăsându-mă să cad fără nici un sprijin, în gol. Abia atunci am simţit că nimic rău nu mi se poate întâmpla şi că eu nu am fost niciodată singură.
În doar o clipă, frica, întunericul, neliniştea, îngrijorarea au dispărut. Cu fiecare respiraţie, simţeam lumina, iubirea, pacea şi liniştea după care tânjeam de atâta timp. Se aşezau încetul cu încetul, şi eu mă umpleam cu ele. De minte nici nu mai ştiam că există.
ASTA ERA CE TREBUIA SĂ FIE!!!
Atunci am înţeles că timp de 52 de ani , am făcut tot ce am putut pentru a controla totul. Această obişnuinţă de a controla totul un timp aşa de îndelungat , m-a chinuit atât de mult pentru a ajunge la minunatul rezultat de a mă elibera de control. Abia atunci am înţeles că totul trebuie luat aşa cum vine. Ohhh, Doamne şi eu de câte ori am crezut că, despicând firul în patru rezolv “marea cu sarea”. TOTUL E SĂ PRIMEŞTI, SĂ INTEGREZI ŞI SĂ ELIBEREZI.
Acum mi se pare extrem de simplu. Îmi vine să râd de câte ori îmi amintesc cât de greu îmi era.
Cuvintele nu pot exprima cât de mult m-am transformat şi cât de bine mă simt în pielea mea. Şi asta datorită iubirii întruchipată în doamna Paraschiva.
Vă doresc să fiţi binecuvântată mulţi, mulţi ani de acum înainte, pentru a dărui lumină şi iubire.
De asemenea, vă mulţumesc pentru tot, pentru lumina şi iubirea primite, ceea ce mă face să fiu şi eu la rându-mi IUBIRE.
FIE CA PRETUTINDENI ŞI ÎNTOTDEAUNA SĂ FIM LUMINĂ ŞI IUBIRE!

Reply

Maricel, Bucuresti on July 8, 2013 at 4:06 pm.

Maricel, Bucuresti
Dragii mei, cine nu a fost la meditatia din 7 iulie 2013, a avut de pierdut!
Doamna PARASCHIVA ne-a condus cu eleganta, maiestrie si iubire pana la final!
Din nou, am avut multiple trairi intense, pe care cred ca si ceilalti le-au avut…
Doamna PARASCHIVA ne arata, ne explica, ne aduce aminte de fiecare data cine suntem, unde suntem, cum trebuie sa tratam momentul actual, notiunile de “ACUM” si “EU SUNT”!
Ieri ne-a pus la “curatenie”, ne-a explicat cum si de ce trebuie sa ne eliberam de toate “cozile” sau legaturile din trecut, de tot ce a fost creat odata si acum nu ne mai face trebuinta!
Am trait momente de emotie, de mare bucurie, am avut multe simtaminte, revelatii si nu in ultimul rand, am simtit ca ce trebuia sa fie facut, s-a implinit… Foarte frumos…
Eu si sotia mea Marina, va multumim doamna PARASCHIVA si va trimitem cu drag iubirea noastra!

Reply

Maricel, Bucuresti on May 14, 2013 at 2:09 pm.

RECONECTAREA…
Am reusit sa ma reconectez cu usurinta, dupa ce m-am linistit si mi-am potolit si mintea lasand-o pe ea sa-si faca treaba ei, iar eu pe a mea fara sa o mai bag in seama, numai dupa ce constientizez ca muschii abdominali sunt relaxati si ca si eu sunt cel care am scanteia divina, ca atunci cand ma gandesc la mine celalalt – sinele meu divin – de fapt sunt tot eu, regasindu-mi starea in care simt ca se intampla ceva special (caldura care circula prin organism sau valuri ce ma cuprind la cap, piept, picioare, un fel de curent placut ce simt ca-mi trece prin organism, furnicaturi in brate, umeri, picioare), ca ma incarc, ma umplu cu energie, lumina, iubire. Am incercat sa sesizez si situatiile cand pot, la modul concret, sa actionez in spiritul iubirii, in activitatea de zi cu zi… Asa se face ca, o colega care e priceputa in a crea situatii tensionate si conflicte, de vineri ce a trecut, a facut ce a putut sa ma provoace… Atunci, am inceput sa respir relaxandu-mi abdomenul… Nu o sa credeti… in loc sa ma apuce starea de nervi si sa-i raspund intrand in conflict cu ea si escaladand treptele nervilor si a apogeului negativ al situatiei… mi-a venit sa rad!!! un ras sincer, din suflet, de bucurie, realizand astfel ca, asa trebuie procedat in situatii deosebite… Bineinteles, trebuie sa fim cat mai mult constienti cine suntem si bineinteles, mult exercitiu in situatii reale!
De dimineata, am avut o stare neplacuta, dupa mici sicanari in trafic… cu unul care facea ce dorea el, bineinteles, fara sa semnalizeze. Basca am mai primit niste reprosuri pe care le-am luat asa cum au venit… Voiam sa intru pe site, pentru a ma linisti putin si a ma incarca cu energie! Vreau sa spun ca nu mergea net-ul… Altfel spus: ridica-te si redreseaza-te singur ! Da, stiu doamna Paraschiva, nu am uitat ce am vorbit ieri… Am mai invatat ceva azi… Multumesc, doamna Paraschiva, o zi super!
Va doresc tuturor LUMINA si IUBIRE!

Reply

Maricel on May 14, 2013 at 1:18 pm.

Dupa ce am trait momentele super faine ale primei intalniri cu doamna Paraschiva, deja aveam impresia ca ma voi juca, pur si simplu, cu starea de bine pe care am simtit-o, cu linistea, pacea, fericirea, iubirea… Numai ca, parca ma astepta dupa colt, altcineva… care sa-mi arate si cealalta parte a problemei. Am simtit ca de cate ori incercam sa ma conectez cu mine din nou, nu mai reuseam… Si iar, si iar, si iar… nu reuseam si pace ! Simtind ca ma apuca toate deceptiile din lume, ca pierd teren si ca, in timp ce incercam sa ma ridic, parca mai tare cadeam, mi-am zis ca nu are rost sa mai incerc in acel moment, sa aman, sa ma linistesc, sa-mi pun ordine in gandire, sa-mi aduc aminte de invataturile doamnei Paraschiva. In sfarsit, dupa toate astea, ma incerca o alta temere: daca nu voi reusi? Acest gand parca ma ingheta cu totul! Pur si simplu, cand incercam, imi venea gandul acesta din nou… parca se si potrivea totul, nu reuseam sa ma contactez pe mine, si imi veneau tumulturi de ganduri, pe care, in loc sa le ignor, parca nu reuseam sa le aud decat pe ele, nu puteam sa ma desprind, sa tai legatura dintre mine si ele, sa scap de ele! Cum credeti ca am reusit? Am luat-o pur si simplu de la prima explicatie, amintindu-mi cum am ajuns sa am revelatia. Respiratia… pai da, dar respiratia fara relaxarea totala a muschilor abdominali nu face ce trebuie… atunci am realizat ca in momentul in care mintea imi atrage atentia cu gandurile si analizele ei (calcule, intrebari ca: de unde, pana unde, cand, cine, de ce asa si nu altfel, cum procedez, nu simt nimic, nu primesc energie deloc sau numai pana la burta), putin cate putin eu imi incordez muschii abdominali, aducand organismul intr-o stare de incordare in care se afla cotidian, cand mergem la serviciu, acasa, in concediu, cand suntem pregatiti sa fim activi, sa primim noutatile aparute, sa actionam pentru rezolvarea problemelor! Asta era… putin cate putin, pe masura ce ma acaparau gandurile fiindca le dadeam atentie, imi incordam muschii abdominali si in loc sa le las sa plece asa cum au venit, fara judecata, ca un spectator, si sa primesc energie pe fondul unei relaxari si respiratii profunde, eu ma inchideam si anulam efectele respiratiei, lasand emotiile, frica, vina, mania, frustrarea sa isi faca de cap in minte! Vorba doamnei Paraschiva: este momentul cand ai cazut in fund si ai inceput sa plangi, ca un copil caruia i s-a luat jucaria… este momentul cand trebuie sa devenim constienti ca a venit timpul sa ne ridicam si sa ne luam singuri jucaria, ca avem capacitatile, aptitudinile si puterea necesare sa reusim!
Tuturor va doresc LUMINA si IUBIRE!

Reply

Maricel on May 14, 2013 at 12:30 pm.

REVELATIA…
Imi vin mai multe idei si mi se blocheza la iesire… o sa incerc sa le ordonez… Vreau sa spun multe, multe in cuvinte putine… Cand doamna Paraschiva, la prima intalnire, ne-a explicat cum trebuie sa procedam, am inceput cu timiditate, curiozitate si sete de cunoastere sa… respiram. Numai ca nu asa cum eram obisnuit, sa trag aer adanc in piept, ci… in burta. Mi-am dat seama ca nu o sa o pot face, daca nu relaxez complet muschii abdominali si cand am reusit, am avut revelatia… Am simtit cum toate gandurile, grijile, tot ce ma tineau ancorat in realitate, se desprind de mine, iar eu le-am dat voie sa se departeze cu placere si satisfactie… Atunci am simtit ca reusesc sa fiu doar eu, cel din strafundurile mele, impreuna cu… mine. Nu ma mai interesa nimic… si atunci m-a cuprins o stare de bucurie nespusa, de fericire… Mi s-au umezit ochii. Stiam ca am reusit sa ma intalnesc, regasesc pe mine, cel pe care l-am ignorat atata vreme, si pe care l-am intalnit de-a lungul vietii, doar in cateva flash-uri, pe care nu mi le-am putut explica… Dar de atunci, mi-am dat seama ca mai e ceva, sau mai degraba altceva, un alt mediu, special, care merge paralel cu mine si pe care nu am stiinta de a-l accesa, contacta… Acum simteam ca am reusit… eram fericit, simteam ca m-am desprins si sunt inconjurat de o pace desavarsita, de bine, de lumina, de iubire… As vrea sa-i multumesc doamnei Paraschiva pentru tot ce m-a invatat, precum si pentru tot ce ma va invata de acum inainte ! Tuturor va doresc sa aveti LUMINA si IUBIRE!

Reply

Ioana on April 11, 2013 at 11:16 pm.

Începutul unei frumoase prietenii

Am ajuns la doamna Paraschiva dintr-un imbold interior, nu neaparat pentru ca aveam probleme de viata sau de sanatate. O prietenă care a apelat la ea pentru rezolvarea anumitor probleme mi-a prezentat-o succint, si dupa ce am intrat pe site am simtit o rezonanta foarte puternica cu tehnicile ei de meditatie si evolutie spirituala dar si cu persoana ei. Cand am sunat-o nici nu stiam de ce sa-i spun ca am sunat-o. Stiam doar ca vreau sa o cunosc, sa merg la ea si cu siguranta lucrurile se vor petrece de la sine. Si asa si este. De la prima sedinta m-am simtit foarte in siguranta in spatiul ei personal, nu m-a surprins exactitatea cu care m-a diagnosticat pentru ca am mers cu mare incredere la ea si ma asteptam sa fie speciala…

Imi este greu sa descriu in cuvinte, mai ales in putine cuvinte, evolutia mea atat pe plan interior cat si exterior de cand merg la sedintele de terapie cu ea. Pentru mine de fapt nu este o terapie, este o scoala la care merg pentru a ma cunoaste pe mine insami, este o scoala care nu imi ofera informație, ci instrumente prin care ma pot conecta la sursa de energie infinita si pot intra in comuniune cu spiritul meu. toate mediatiile pe care le-am facut impreuna au avut ceva cu totul special, chiar daca au fost diferite intre ele. Am facut o initiere in urma careia m-am simtit eliberata de toate legaturile nefavorabile cu trecutul. Imediat dupa aceea, a reapărut în viatrutval de oameni din trecutul meu cu care mi-am “incheiat socotelile” frumos si elegant. La o alta initiere, in timpul meditatiei, mi-am simtit spiritul aproape, vorbindu-mi, indemnandu-ma cu o dragoste nemărginită să am încredere în el și să mă las în voia lui, pentru ca nu sunt niciodată singură. Pentru cei care citesc aceste rânduri este dificil să internalizeze o asemenea intamplare, dar pe mine acea experienta m-a atins intr-un loc foarte profund al ființei si am izbugnit necontrolat in lacrimi din cauza intensitatii a ceea ce simteam.

Cea mai frumoasa dintre meditatii a fost cea mai recentă. Nu fusesem cu o saptamana inainte pentru ca un membru a familei mele a murit in acesta perioada, iar doamna Paraschiva m-a ajutat enorm sa trec prin acest eveniment, din momentul in care bunica iubitului meu s-a imbolnavit si mi-a scris ca spiritul ei a decis sa se inalte si este timpul sa pregatesc familia. peste două zile s-a stins din viata, iar in haosul acelor evenimente am aplicat tot ce am invatat de la doamna Paraschiva, care ma asista de la distanta, si am reusit sa fac in asa fel incat totul sa decurga perfect, toti membrii familiei sa-si patreze echilibrul si sa traversăm cu grație această perioadă dificilă. Pentru că nu au mai rămas multi membri ai familiei lui in viata, eu m-am ocupat de absolut toate detaliile, cu o precizie si o siguranta de sine care nu veneau doar de la mine, mai ales ca nu am mai trecut niciodata prin asa ceva.

Cand am mers la ea ieri seara, aveam o stare foarte bună si de-abia asteptam sa ajung, ca mi-era dor de ea. Am intrat tiptil sa n-o deranjez din meditatie, după obicei, și imediat ce m-am asezat pe fotoliu mi s-au inchis ochii si m-am relaxat total. Desi de obicei vorbim la inceput si apoi, in functie de ce vede, doamna Paraschiva decide ce vom face în acea ședință, de data asta a sărit peste partea introductivă și am intrat direct în meditație. Am inceput să respir, asa cum incepe fiecare meditatie, sa aleg un spatiu sacru si sa ma conectez la mama divina, tatal divin, spiritul meu…

Paraschiva ma sustinea in meditatie, ca de fiecare dată, insa aseara s-a apropiat si a inceput sa ma mangaie usor pe cap, pe frunte, cu o dragoste care mi-a trezit instant energia “intoarcerii acasa”… am simtit un val puternic de energie, ca un fior electric, plimbandu-se prin tot corpul meu, trecand prin sira spinarii, ridicandu-mi părul in crestetul capului si coborand prin maini, picioare si trunchi, si am simtit acea energie ca iubire pura, ma simteam imbratisata cu dragiste de acea energie calda iubitoare buna si atat de familiară… ma simteam ca un bebelus legănat la sanul mamei… totul era de o intensitate atât de puternică încât s-a pornit un plâns eliberator, ca atunci când esti foarte mic, te rătăcești de mama ta, te sperii și după lungi aventuri te întorci în brațele ei… În acest timp, Paraschiva mă ținea de mână conducându-mă, la propriu, cu dragoste, prin toată experiența, asistându-mă oferindu-mi lumina ei.

După ce m-am linistit si s-a instalat starea de pace și liniste interioară, m-a ghidat în meditatie prin viata mea, incurajându-ma sa binecuvantez oamenii, locurile si lucrurile importante, iar printre oamenii importanti din viata mea mi-a aparut si ea, pe care am binecuvantat-o, i-am transmis recunostinta si dragostea mea in timp real, pentru calatoria in care ma insotea chiar in acele momente. Lucrez într-un domeniu de relații, iubesc oamenii, mă aventurez in relatii profunde si am avut multe relatii speciale, dar nu stiu daca am mai trait vreodata atat de clar, in mod constient, un moment de intimitate spirituala cu cineva. Poate doar odată, când m-am indragostit cel mai tare din viata mea 🙂

Cand am iesit din meditatie ma simteam atat de plina, incat aveam senzatia ca chiar nu imi mai trebuie nimic. Totul este absolut minunat și perfect asa cum este. Paraschiva a intuit asta si m-a trimis la o plimbare prin parcul Herastrau, pe care l-am traversat de la un capat la celalt ca prin vis, fara sa percep trecerea timpului. Culmea este ca de fiecare data cand mi se intersectau privirile cu cineva, oamenii aveau tendinta sa imi zambeasca. In tramvai, o batranica s-a uitat intamplator, a mine, stateam in picioare langa scaunul ei, si cand m-a vazut a zambit larg si m-a intrebat “nu vreti sa stati jos?” ca a vazut ca aveam o plasa cu legume in mana, ceea ce mi s-a parut foarte amuzant

Desi, de la o vreme, imi tot spune să o mai rărim cu sedintele, pentru că m-am umplut de lumină si trebuie sa zbor singura, fara asistenta nimanui, si incearca sa ma impinga catre independenta si autonomie in relatie cu propriul meu spirit, prin instrumentele pe care mi le-a oferit, de fiacare data incerc sa o pacalesc sa ne vedem in continuare. Nu pentru ca am nevoie de ea sau pentru ca sunt dependenta de ajutorul ei, ci pentru ca simt ca imi datorez mie aceste sedinte. Ca, dincolo de toate joburile, proiectele, relatiile si planurile mele, am inteles cu ceva timp in urma ca una dintre prioritatile vietii mele este evolutia mea spirituala, ca asta ma face fericita, ma tine conectata si ma ajuta sa inteleg de ce fac toate celelalte lucruri din viata mea. Cred ca asta este, pana la urma, singurul scop autentic al vietii mele, care se manifesta prin toate celelalte aspecte ale ei. Si pentru ca vreau sa ajung cat mai departe, cel mai departe pe aceasta cale, mi se pare important ca ma tina ea de mana, macar o mai mare bucata de drum.

Reply

Anca, Bucuresti on April 5, 2013 at 9:33 am.

Confesiune
In urma cu aproape 6 luni am avut prima intalnire cu doamna Paraschiva, in momentul in care simteam ca toata lumea se prabuseste in jurul meu, si doar dupa aceasta intalnire am inceput sa inteleg ceea ce citisem, am inceput sa ma descopar. Paraschiva m-a invatat Respiratia Constienta, esentialul instrument in procesul trezirii tuturor simturilor, al conectarii si integrarii spiritelului meu divin…
Respiratia constienta – sau, cum am numit-o eu cand le-am impartasit celor apropiati, respiratia abdominala, – este cheia magica ce deschide toate simturile, care ma impamanteaza si ma reconecteaza cu spiritul minunatei planete si care ma conecteaza cu Esenta mea Divina. Am inceput sa o exersez constient, sa imi urmaresc corpul cand inspir si cand expir, … inspir pe nas, umfland abdomenul, expir pe gura, presand si fortand abdomenul sa elibereze aerul inspirat.
Doamna Paraschiva mi-a spus sa o practic oricand: in momentele de liniste, cand doream sa imi linistesc mintea si sa ma conectez cu Esenta mea Divina, sa ma incarc cu lumina si energie divina; cand simteam stari de frica, panica, anxietate, teama – respiram constient abdominal de cateva ori si starea de calm si pace se instala imediat, simteam claritate in minte. Ceea ce parea amenintator si fara solutie parca se lumina si nu mai parea atat de infricosator.
Respiratia constienta m-a ajutat pe toate planurile: in activitatea pe care o desfasuram prin natura profesiei, in relatiile de munca, in relatiile de prietenie, in relatiile cu partenerul de viata, in cele cu membrii familiei, oricand, oriunde, in orice situatie.
De ex., din cauza evenimentelor derulate in cursul anului 2012 in viata mea, simteam o stare de frica, teama, emotie pe care mult timp am negat-o, fata de fostul partener de care ma separasem la inceputul anului si capatasem o stare de anxietate interioara, de teama si furie pe care incercasem sa le eliberez, pe care crezusem ca le eliberasem prin toate terapiile pe care le facusem atatea luni, dar mi-am dat seama ca toate acele terapii, cursuri si carti ma ajutau sa supravietuiesc, dar nu ma ajutau sa rezolv problema, sa eliberez. Ele, toate, erau adunate in zona abdomenului, a plexului solar, si a inimii.
Prima data cand am respirat constient, abdominal, in prima intalnire cu doamna Paraschiva, toate aceste dureri, temeri, suferinte, traume, frici parca ieseau din mine….veneau la suprafata in cascada, desi eu credeam ca le vindecasem, ca nu mai sunt, ca eu am iertat, dar, dupa mai multe respiratii, tot ceea ce parea infricosator, de neacceptat, de nesuportat de catre minte si inima, s-au eliberat: toata tensiunea, furia, angoasa, frustrarea, suferinta disparusera.
Am continuat sa respir constient zilnic, pentru ca asa simteam ca imi regasesc o stare de pace si liniste, in fiecare dimineata cel putin 15-20 de minute, la pranz, seara si ori de cate ori simteam ca “intru in panica”, am neliniste sau teama fata de o situatie, o persoana sau o problema. Ajunsesem sa respir constient inclusiv cand conduceam masina, la inceput la fiecare semafor, apoi si in mers, ma eliberam de tot ce as fi putut prelua, ma linisteam si apoi plecam. Am avut constiinciozitatea de a exersa zilnic, pentru ca simteam ca respiratia mea devenise completa, nu mai era superficiala si, da, doar asa imi regaseam o stare de armonie, claritate, liniste…. si incepuse sa apara o stare de bucurie, de efervescenta, ca si cum ceva bun era pe cale sa mi se intample, si atunci simteam ca starea aceea voiam sa fie permanenta. Ori de cate ori simteam ca dispare, ca apar iar stari de frica, anxietate etc., respiram constient de cateva ori, respiram atat de des ca sa imi recapat linistea interioara si sa reusesc sa nu ma afecteze anumite situatii, anumite personae, incat acestea chiar nu mai reuseau.
La prima reintalnire cu fostul partener, mi-am incarcat abdomenul cu lumina calda si placuta de Sus, care mi-a scaldat intreg corpul, am simtit ca abdomenul meu e un soare care radiaza lumina si care se extinde pana ce imi cuprinde intreg corpul, inclusiv capul si picioarele, intreaga aura, si, in acel moment, emotia, teama, furia care revenisera la revederea lui pentru un moment au disparut ca prin minune. Am simtit caldura luminii si a puterii pe care mi-am luat-o inapoi, atunci am simtit ce inseamna sa iti reiei puterea, sa fii impamantat; nimic din ce mi-a spus el nu m-a putut enerva, nu a mai reusit sa ma jigneasca si, am observat, nu a mai avut puterea sa se uite la mine. Eram toata lumina, iubire, armonie…
Dupa intalnirea cu el, am respirat din nou adanc de cateva ori, am lasat din nou sa ma inunde lumina calda si dulce, am simtit-o in tot corpul ca niste furnicaturi placute, am eliberat cu fiecare expiratie tot ce as fi putut prelua de la el si nu-mi era benefic, nervi, frustari, mi-am verificat abdomenul cald si luminos. Atunci am simtit ce inseamna sa nu mai fiu vampirizata, sa nu se mai poata conecta energetic nimeni la campul meu si sa-mi “fure” energia, lumina, puterea, atunci am simtit ce inseamna sa simti toate astea, si atunci mi-am dat seama ca daca am reusit cu el si in activitatea pe care o desfasuram, reusesc oricand si cu oricine.
Dar, cu toate astea, tot ceea ce am experimentat in ultimele luni a fost sa inteleg cand si cum ma las “abuzata” si “furata” de catre cei cu care interactionam si cum ma simteam in acele momente si cum imi afecta tot ceea ce faceam.
Cea mai inselatoare relatie, in care am muncit mult sa imi pastrez lumina si energia, a fost cu unul din parteneri care prin felul in care se comporta se incarca de la mine, el fiind “incruntat” la inceput cand ne intalneam, eu fiind luminoasa si radianta, iar in timpul intalnirii eu incepeam sa am stari ciudate, simteam ca nu mai puteam respira, parca nu mai reuseam sa respir abdominal, simteam o stare de oboseala instantanee si uneori aveam si dureri de cap; reusea sa ma vampirizeze, sa imi “ia” lumina, energia si puterea, el devenea luminos si radiant, eu de-abia mai puteam vorbi….Cum se intamplase asta??? Pai, inainte de a ma vedea cu el, respirasem eu constient de cateva ori, dar in cursul intalnirii eu uitasem de mine, nu mai eram in corp, uitasem de soarele radiant din abdomenul meu, il lasasem sa patrunda in campul meu energetic si sa ma vampirizeze. Ca sa imi revin, ma retrageam si incepeam sa respir constient de atat de multe ori pana mi se infundau urechile si reuseam sa imi recapat respiratia, sa imi aduc energia si lumina de Sus. Cand eram plina si nu reusea sa ma vampirizeze, ma enerva, incerca sa ma jigneasca, imi spunea lucruri care ma suparau, care ma determinau sa imi scada vibratia si sa se “hraneasca” din dulcea si suava mea energie….
Asemenea momente si experiente au fost foarte multe, pentru ca am ales sa experimentez, sa invat, sa inteleg, sa simt. Am cazut si m-am ridicat iar si iar.
La fiecare experienta, doamna Paraschiva m-a ajutat sa vad, sa simt, sa inteleg cum si ce pot face sa raman in starea de bucurie, lumina si iubire….pur si simplu sa trec si sa respir cu iubire!!!!!! Si am facut tot ce mi-a spus, si rezultatele si experientele au fost pe masura muncii depuse!
Au fost momente cand eram atat de bine, incat nu mai doream sa ma intalnesc cu o persoana care stiam ca ma poate “dezechilibra”, dar doamna Paraschiva imi spunea mereu ca viata e un joc si, ca sa cunosc si sa invat trebuie sa experimentez, sa nu imi fie frica de caderi, sa ma las sa simt si sa fac ce simt, dar sa fiu constienta de ce simt…sa raman prezenta, sa respir permanent constient. In timp, respiratia mi-a devenit respiratie completa, abdominala, am invatat sa respir cu toate organele, cu fiecare celula, cu aura; este la fel de profunda, dar nu mai e la fel de vizibila, adica nu imi mai umflu tot abdomenul si nu mai pun o mana pe abdomen si una pe piept ca sa verific daca respir corect. Acum nu mai am nevoie sa ma verific, e parte din mine.
Acum, cand incerc sa relatez pasii si experientele mele cu minunata si esentiala respiratie constienta, toate astea mi se par atat de indepartate, reprezinta trecutul cu care nu ma mai identific, adica le scriu ca niste relatari a unor pasi care au fost facuti in mai putin de 6 luni, dar care mi se par atat de indepartati de tot ceea ce sunt eu acum, de tot ceea ce simt, parca nu au nicio conexiune cu mine cea de acum. Au fost experientele mele, dar au fost…acum pot doar sa va spun ca fiecare experienta e un pas, fiecare pas e o reusita, fiecare reusita e o implinire si, Acum, pentru mine totul e bucurie, lumina, armonie, iubire…doar este!!!
Tot ceea ce am realizat si experimentat se datoreaza indrumarii, ghidarii, caldurii, iubirii si protectiei permanente a doamnei Paraschiva.
Totul mi se pare acum atat de simplu, incat imi vine sa tot spun: Ce este atat de greu de inteles??? Treceti si respirati!!!!! Respirati!!! Respirati!!!! Respirati!!!! Pana cand???? Mereu!!! Cand???? De fiecare data cand simtiti ca nu va regasiti, ca simtiti teama, anxietate, suparare, nervozitate, frustrare, invidie, panica, ego exacerbat, rautate, frica, tot ceea ce nu va e benefic si nu va apartine sau ati ascuns in adancul fiintei voastre!!!! Cat de des???? Ori de cate ori simtiti nevoia, nu exista prea mult, exista doar starea de a respira si de a fi in prezent. Pana cand????? Mereu, pana cand simti ca respiri cu tot ceea ce esti tu, pana cand nu mai e nimic fortat, respiratia curge, vine cu usurinta si gratie, respiratia este, doar ESTE!
Cred ca bucuria pe care o am dupa ce si tatal meu a inceput sa se deschida si sa se trezeasca m-a facut sa fiu atat de plina, am simtit ca a inteles…intai mama, acum el…….si de acum totul curge.Cred ca daca se trezeste si fratele meu voi zbura la propriu, pt. ca aripile mele falfaie non stop, iar corpul tot si ochii mei sunt inundati de bucurie!!! Pana si cateii zburda non stop!
Eu am reusit. Sunt licuriciul stralucitor, iradiind permanent lumina si iubirea!
Va multumesc din suflet pentru toata iubirea, pretuirea, daruirea, ajutorul, caldura, pentru tot ce m-ati invatat si indrumat si pentru tot ce imi oferiti in fiecare clipa neconditionat!
Va imbratisez cu toata dragostea!
Va multumesc din tot sufletul!

Anca

Reply

Stefan on November 8, 2012 at 7:29 pm.

Buna ziua…. Am 16 ani si de foarte mult timp reusesc sa fac ceea ce descrieti dumneavoastra, dar in ultima perioada este extrem de puternic . Am multe premonitii si pot simtii energiile asa cum dumneavoastra le descrieti. As vrea sa pot dezvolta aceste “puteri” pentru a aprofunda mai bine ceea ce sunt cu adevarat.

Reply

admin on November 8, 2012 at 9:21 pm.

Te ajut cu placere. Suna-ma!!
Paraschiva

Reply


Trimite comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile oblogatorii sunt marcate cu *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.